rutina ne omoara

O zi obisnuita in Bucuresti incepe extrem de comun... te scoli dis de dimineata (de.. sa ajungi la scoala la timp), mananci ceva in cea mai mare viteza (asta daca ai timp, desigur), rascolesti dulapul dupa haine, iei primele 3 articole pe care pui mana, te imbraci orbeste, iti bagi ceva caiete in ghiozdan (cartile sunt mult prea grele si nefolositoare cat timp ai un coleg de banca constiincios) un pix, un pachet de servetele (never say never cand vine vorba de nevoile fiziologice zilnice), si iesi repede pe usa, fara sa-i bagi probabil in seama pe ai tai parinti, care, sunt la fel de mahmuri de somn ca si tine. Totul bine si frumos, testul cel mai greu a trecut, restul devine deja un reflex.. iti dai telefonul pe radio, setezi frecventa pe 89 FM.. stiti voi.. Radio ZU, iti infunzi apatic castile in urechi, iti continui drumul spre statia de autobuz, si speri ca dementii sa te incante cu ceva haios si astazi. Desigur, toata aceasta zi obisnuita poate lua o intorsatura foarte urata, daca vezi in departare autobuzul, prima ora ai romana cu maniacul scolii, si esti nevoit sa-ti pui in valoare talentul la alergarea viteza, 300 m obstacole. Iei frumusel autobuzul, te sprijini adormit de unul din geamuri, si astepti ca soferul sa faca treaba pentru care este platit. Ai uitat insa, ca te aflii in cel mai mare oras al Romaniei, Bucurestiul, orasul cocalalilor, al printzeselor de hi5 si al gibonilor de prin cluburi. Asa ca esti blestemat sa astepti, si sa astepti si sa tot astepti, ca semaforul sa te lase si pe tine sa treci odata cu toata turma de masini de pe bulevard... In tot acest timp, in autobuz isi face aparitia cate un cersetor spanzurat cu un carton de gat "Ajutati-ma... vine Craciunul" (stim domne' ca vine Craciunul, ca traim pe aceeasi planeta), sau vreun cocalar matinal, care a iesit sa-si cumpere numarul 26 din celebra revista "Planeta Manelelor", revista pe care nu o gaseste la buticul de dupa colt, ci in centrul orasului... Intr-un final, autobuzul opreste si la statia de langa scoala, cobori cu grija, sa nu dai peste baba ancorata in fata usilor, si iti aprinzi o tigara, scarbit de tot ce ai vazut in autobuz. Mergi agale printre stradute, treci pe langa biserica, te inchini (ca de.. suntem crestin ortodocsi), traversezi, si te rogi sa nu te intalnesti cu vreun cunoscut, sa nu fi nevoit sa-ti scoti casca din ureche doar pentru ca el sa-ti povesteasca cum s-a sculat de dimineata. In sfarsit, treci pragul liceului, dar mai ai de mers inca 3 km prin scoala... fiindca clasa ta e la mama dracului in pod, unde, citez "este frumos si cald", iti arunci ghiozdanul pe banca si speri sa chiuleasca cineva si astazi ca sa ai o banca libera pe care sa-ti lasi geaca... fiindca.. de.. cuierul lipseste.. :))
Concluzia: "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul".