Da.. Dupa un an infernal, presarat cu meditatii, teze, simulari, toceli intensive (mai ales pe ultima suta), bac, admitere si alte cele pot rasufla in sfarsit usurat.. I made it!
Si daca tot ma pot numi proaspat student, trebuie sa mentionez ca sfera mea se muta usor usor din Bd. Regina Elisabeta nr. 49 si Cismigiu catre zona Piata Romana si mai exact Str. Mihai Eminescu 13-15.
Ce pot sa zic? Ca ma bucur ca am terminat liceul, ca trec intr-o alta etapa a vietii mele, ca de abia astept sa pasesc in acele amfiteatre si sali largi, spatioase (stiti voi ca acelea din filme.. Oxford, Harvard, Yale).. da, ma bucur, dar privita dintr-un alt unghi problema nu este chiar asa de simpla.
O parte din sufletul meu a ramas liceana, a ramas in penultima banca de pe randul de la geam, a ramas in catalog la numarul 16, a ramas in Cismigiu, a ramas in Lazar. Stiu ca probabil de-abia astepti sa termini liceul, sau probabil iti spui in gand "uitel nene si pe asta isi plange tineretile pe aicea pe blog", dar numai daca ai savurat cu adevarat aceasta perioada incredibila de 4 ani poti ajunge la aceeasi parere cu mine. Pot afirma fara remuscari ca nu am regrete, am trait fiecare zi de licean ca si cum ar fi ultima, ca si cum nimic nu ar mai urma in viata mea (mai putin clasa a-XII-a recunosc), am trait la limita si am aplicat metoda efort minim si rezultate maxime.. si uite ca a tinut.
Pentru colegii din bancile din fata clasei (cum ne placea noua sa-i numim pe cei mai "preocupati de ale invataturii") nu am decat un sentiment de regret, s-au chinuit 4 ani de zile, zi de zi, pentru ca acum, in final, cand se trage linie, sa fim cu totii pe picior de egalitate, cu totii studenti la zi.
