Guess who's back?

Da.. Dupa un an infernal, presarat cu meditatii, teze, simulari, toceli intensive (mai ales pe ultima suta), bac, admitere si alte cele pot rasufla in sfarsit usurat.. I made it!
Si daca tot ma pot numi proaspat student, trebuie sa mentionez ca sfera mea se muta usor usor din Bd. Regina Elisabeta nr. 49 si Cismigiu catre zona Piata Romana si mai exact Str. Mihai Eminescu 13-15.
Ce pot sa zic? Ca ma bucur ca am terminat liceul, ca trec intr-o alta etapa a vietii mele, ca de abia astept sa pasesc in acele amfiteatre si sali largi, spatioase (stiti voi ca acelea din filme.. Oxford, Harvard, Yale).. da, ma bucur, dar privita dintr-un alt unghi problema nu este chiar asa de simpla.
O parte din sufletul meu a ramas liceana, a ramas in penultima banca de pe randul de la geam, a ramas in catalog la numarul 16, a ramas in Cismigiu, a ramas in Lazar. Stiu ca probabil de-abia astepti sa termini liceul, sau probabil iti spui in gand "uitel nene si pe asta isi plange tineretile pe aicea pe blog", dar numai daca ai savurat cu adevarat aceasta perioada incredibila de 4 ani poti ajunge la aceeasi parere cu mine. Pot afirma fara remuscari ca nu am regrete, am trait fiecare zi de licean ca si cum ar fi ultima, ca si cum nimic nu ar mai urma in viata mea (mai putin clasa a-XII-a recunosc), am trait la limita si am aplicat metoda efort minim si rezultate maxime.. si uite ca a tinut.
Pentru colegii din bancile din fata clasei (cum ne placea noua sa-i numim pe cei mai "preocupati de ale invataturii") nu am decat un sentiment de regret, s-au chinuit 4 ani de zile, zi de zi, pentru ca acum, in final, cand se trage linie, sa fim cu totii pe picior de egalitate, cu totii studenti la zi.

duminica seara...un lung sir de aventuri

Te intrebi ce anume poate face un bucurestean (mitìc in unele parti ale tarii) duminica seara in orasul sau. Ei bine, dat fiind faptul ca Bucurestiul este capitala tarii, posibilitatile ar trebui sa fie nelimitate, din pacate nu prea este asa... In general cam toate activitatile in Bucuresti se impart in functie de sezon, in activitati de vara si de iarna. In cele de vara intra desigur fotbalul pe sintetic (un mod destul de barbar de petrecere a timpului in canicula de afara), tenisul, baschetul, in fine sporturile si plimbarile in aer liber (de evitat intervalele orare in care poti praji oua pe asfalt). Activitatile de iarna numai sunt insa chiar atat de variate, oferta este saraca, putand alege intre cele N cafenele de pe cele mai de fite bulevarde (care seamana absolut toate intre ele - parerea mea), un club de biliard, sau in cel mai rau caz, bodega din parc care isi are mereu portile deschise pentru liceenii rataciti.
Cum am intrat deja in luna decembrie (desi afara sunt 20 grade si infloresc merii), stabilesti sa te intalnesti cu colegii la gura de metrou Muncii, si sa dai o mica raita, pentru a gasi un local dragut. Chiar daca de obicei mai intarzii, acum te hotarasti sa ajungi cu 5-10 minute mai devreme sa mai speli rusinea de alta data. Problema apare insa atunci cand unul din colegi incurca magistralele ("puey nu ti-am zis mah sa nu o iei pe aia albastra, ca ajungi la pipera?") si crede ca metroul are legatura directa de la Dristor 1 la Dristor 2. Si stai si astepti in frig, de sunat nu suni ca nu ai credit si dupa cum se spune, speranta moare ultima ("hai ca trebuie sa apara, cat poate sa faca"), nestiind ca omul nostru a ajuns pe la naiba prin Republica, si crede ca e in vreo comuna uitata de vreme de la marginea Bucurestiului. Dupa 30 minute de asteptare, vine si personajul cu pricina, asa ca te poti indrepta agale spre cafenea.
De obicei, discutiile din cafenele sunt din cele mai ciudate, de la idei de imbogatire peste noapte si evenimente cotidiene, pana la planuirea majoratului, a excursiilor din timpul facultatii, a nuntii, sau chiar a intregii vieti. Dupa o discutie super inteligenta de 2 ore, te plictisesti de fumat, si de stat cu ceasca goala de cafea in fata, si decizi sa faci o plimbarica sa vezi si tu minunatele luminite de Craciun din centrul orasului. Zis si facut iei autobuzul si nimeresti in mijlocul unei scene hilare... la radio se difuzeaza melodia "Sa o facem lata" a lui Stefan Banica Jr., si din senin, un betivan iesit ca din pamant, se ridica de pe scaun, si incepe sa tipe sa o opreasca pe Andreea Marin ca lui nu ii place cum canta (bravo mah.. pe cine mai confunzi? pe Consuelo cu Adi Mutu sau pe Bahmuteanca cu Prigoana?) ... daca mai dura putin melodia, cred ca "distinsul" pasager urma sa-si faca singur dreptate cu unul din ciocanelele de incendiu din autobuz... Starea de spirit ti se imbunatateste, dar dupa 30 de minute in care masina se umple de oameni ca pe timpul mineriadei, cedezi nervos, incepi sa te impingi in lume ca apucatul, strigand ca tu vrei sa cobori. Scapat de aglomeratie, mintea incepe sa-ti gandeasca din nou limpede, si incepi sa realizezi ce este in jurul tau... numai cocalari si pitipoance, 3 casute traditionale din Ardeal, si un zgomot oribil venind dinspre scena amplasata in parcul Unirii, pe care se desfasoara un festival folcloric. Iti alertezi instantaneu gasca, si dai mers in fuga pana ce zgomotul ramane in urma. Ajungi intr-un final la Universitate, si vezi si tu bradul si luminitele magnifice alu' Oprescu. Stai 15 minute pe o banca, te zgaiesti la ele (macar sa merite tot drumul facut pana in centru), incerci sa faci cateva poze (dar realizezi ca telefonul tau are un jaf de camera VGA), ingheti acolo cu stoicism (de.. pentru atmosfera de Craciun), si cand frigul devine insuportabil, cobori la metrou si te indrepti catre casa. In drum spre casa, te trazneste cel mai groaznic gand, maine o sa fie luni, o sa trebuiasca sa te trezesti din nou la 6:30 si sa o iei de la capat cu rutina "cea de toate zilele".
Ce sa mai.. o duminica pe cinste.. traiasca oraselul nostru, caruia ii "datoram atat de multe" :))